„Autobuzul 131 mă va duce până la Mănăstirea Cașin, iar de acolo sunt numai câțiva pași până la capătul străzii Câmpina… La ora asta n-am nici o șansă să-l găsesc pe Mircea acasă, dar o să-i las câteva rânduri în cutia poștală, o să-l rog să-mi telefoneze neapărat… Dacă nu mă duc acum, când o să mai am vreme? Voi fi în comisia de examene, urmează vacanța în satul mamei, pe care o vom petrece în întregime toți trei. Va fi ultima vacanță mare cu băiatul nostru, după care el va pleca departe și noi îl vom aștepta… Ce-o să mă fac fără Mihai? Mai mult decât taică-său, el a fost sprijinul meu de nădejde în toți acești ani de pe urmă… Și la despărțirea de Ligia, dar și un an mai târziu, la moartea mamei… Care n-ar fi fost să fie atât de devreme dacă Ligia nu pleca, sau nu pleca așa, sau dacă măcar ne-ar fi trimis de acolo vești despre ea și despre Adrian…” (fragment)