Proiectul acestei cărți s-a născut la începutul anilor 90 când, student fiind la Facultatea de Litere am avut mai multe interacțiuni, inițial prin lecturi și apoi direct, prin întâlnirea și discuțiile cu trei specialiști în opera lui Caragiale, domnii profesori Ștefan Cazimir, Florin Manolescu și Liviu Papadima, cei care mi-au deschis apetitul pentru lecturile caragialiene, cărora le mulțumesc și pe această cale. La aceștia a-a adăugat ulterior și Al. Călinescu, pe care l-am întâlnit în cu totul alt context, cel al operei lui Marcel Proust și al doctoratului meu. Fără lecturile criticilor care au zăbovit asupra lumii lui Caragiale cartea aceasta ar fi arătat cu totul altfel. E un imbold spre recitirea savantă sau naivă a lui Caragiale cartea fiind scrisă în anul 2012, anul când comemoram o sută de ani de la trecerea sa în Neființă, drept omagiu al eternei recunoștiințe. Evident, autorul le este recunoscător și studenților săi de la Litere care l-au ajutat să-și configureze întâi în minte, apoi să pună pe hârtie toate aceste teorii personale, care așteaptă acum girul lectorilor pasionați ai operei lui Caragiale dar și al specialiștilor. (Autorul)