Femeile care trăiesc în textele Cătălinei pot fi imaginate tipologic în orice spațiu. Cu toate acestea, ceea ce le leagă de zona românească este jocul de cuvinte de diferite facturi colocviale sau nu, care dovedește că autoarea nu s-a îndepărtat de România. Mai mult, prin felul în care construiește teatru, Cătălina își exprimă încă o dată afinitatea spre medicina umanistă. -- Cristina Matilda Vănoagă, autoare și profesoară la Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia 

Mai mult decât o simplă colecție de amintiri, volumul este şi o incursiune adâncă în sufletul femeii în căutarea propriei identități. Volumul apasă deopotrivă butoanele epocii comuniste, aducând la suprafață amintiri dureroase - îndulcite de suprapunerea cu perioada copilăriei, dar şi întortocheata relaţie cu sinele nostru cel mai profund. -- Ana Sorina Corneanu, actriță și autoare de piese de teatru, câștigătoarea Concursului Piesa Anului, UNITER, 2019 

Pe lângă justițiar și comic, textele Cătălinei sunt adesea duioase, luând cititorii mereu prin surprindere. Piesele din acest volum sunt un insight fantastic în România dinainte și după revoluție, un teatru documentar excelent. -- Andreea Helen David, co-creatoare a asociației Drama Acting for Life & Povești spuse-n românește

Personajele Cătălinei Florescu își privesc prezentul cu o ironie meditativă, adesea intertextuală, care însă nu le împiedică să facă gesturi bruște, radicale, de eliberare. Lectura pieselor, în sine, este captivantă. -- Dr. Ileana Năchescu, activistă feministă și profesoară la Rutgers University