Biserica Ortodoxa Româna a supraviețuit persecuțiilor
comuniste, însa cu mari pierderi constând în excluderea
religiei din învațamântul public preuniversitar,
naționalizarea Școlilor și gradinițelor confesionale,
împiedicarea catehizarii în bisericile parohiale, desființarea
a cinci instituții de învațamânt superior, din cele șapte câte
avea în anul 1948, închiderea a numeroase manastiri și
schituri, desființarea seminariilor monahale de la Agapia
și Hurezi, excluderi din monahism, profanari de obiecte
sfinte, iar mai târziu în anii 1980 demolari de biserici ș.a.
La toate acestea s-a adaugat teroarea constând în diverse
șicane ale autoritaților locale, dar mai ales în arestari și
anchete urmate, de regula, de internari în închisori sau
lagare de munca, de multe ori fara judecata, ci doar în
baza unei decizii administrative MAI nejustificate.
Represiunea genereaza însa rezistența și așa se explica
faptul ca religiozitatea nu a scazut, din contra, în unele
cazuri a crescut și acest fapt se poate observa mai ales în
rândul unei parți a intelectualitații. Am putea spune ca
aceasta schimbare de direcție în sensul înnoirii spirituale
constituie un fenomen spectaculos în condițiile în care cea
mai mare parte a intelectualitații din perioada interbelica,
în care nu se poate vorbi de vreo persecuție religioasa din
partea statului, era indiferenta sub aspect religios.
Autorul